Placerea cititului

Cred ca placerea cititului se naste si se cultiva in familie inca de cand copilul este mic.
Adi, matusa mea, lucra pe vremea lui Ceausescu intr-o librarie si asa aveam mai facil accesul la carte buna, nu una de propaganda, ci beletristica de calitate.
Cei care au prins acele vremuri stiu cat de greu era sa cumperi o carte pe care ti-o doreai.
Inchid si acum ochii si o vad parca pe mama, o impatimita a lecturii, cum isi lua o carte din biblioteca in care nu se aseza nimic inainte de a fi citit si nu de putine ori dezbatut.
Aprindea veioza  si se aseza in fotoliu , intr-o liniste care nu  era deranjata de televizor ca acum, pentru ca programul era destul de scurt si sarac in emisiuni.
Inainte de a se cufunda in randurile cartii avea grija sa ne spuna: Hai, fiecare luati-va cartea si  sa citim un pic inainte de cina. Ceea ce faceam si era frumos si liniste.
Eu imi amintesc cu atat de mult drag de " La Medeleni" sau de cartile lui Jules Verne.
Imaginatia noastra o lua razna si ne inchipuiam fie cum cautam in camara bunicii comori mici, cum ar fi un borcanel de dulceata de cirese, fie cum plecam in aventuri pline de neprevazut.
Cele mai importante lucruri pe  pe care mama a reusit sa ni le ofere invatandu-ne placerea cititului sunt visele,  imaginatia si dorinta de a trai frumos.
Daruiti carti, citititi-le copiilor povesti cu zane si printi si paduri cu spiridusi.
Daruiti-va voua insiva cate o carte buna, pe care intre perne, in seri de iarna reci sau in seri de vara cu adieri de vant si un ceai bun, sa le rasfoiti cu drag si sa va transpuneti incet in povesti.
Ce carte draga voua ati darui astazi?

Cu drag...