Visati....culinar...

De multe ori cand gatesc ma gandesc la locuri unde am gustat prima data ce acum incerc sa reproduc, insa acum cateva zile, vorbind cu Ioana am facut ceva mai mult.
Mi-a venit ideea sa gatesc orientandu-ma si dupa memoria olfactiva, tactila si va provoc sa faceti macar o data asta.
Toata industria emisiunilor de cooking se bazeaza pe imagine.
Culoarea legumelor, culoarea condimentelor, aranjarea pe farfurie. E placut vizual, dar oare nu uitam de celelalte simturi si copiem imaginea?
Totusi imaginea in mancare nu e totul.
Astazi voi incerca sa scriu o reteta simpla, bazandu-ma pe toate simturile.

Vine sfarsitul de saptamana.
E dimineata de sambata, ziua in care ador sa fac piata cu iubitul meu.
Mergem intr-o o anumita piata din Bucuresti pentru ca acolo inca mai dainuie aerul rural, inca sunt babute cu busuioc si patrunjel, rosii care miros a proaspat culese de pe crenguta din gradina , ardei cu aroma puternica .
Fiti sinceri.Cand ati mirosit ultima data o rosie proaspata, cand ati zgariat cu unghiuta o coaja de lamaie ca sa simtiti ca ati fi in Sicilia?
Incet, incet plasele se umplu de bunatati, dar de fiecare data, exact spre sfarsit, sigur mai gasesc o legatura de verdeata sau un buchetel de floricele.
Cateva magazine traditionale aduc pe piata din Bucuresti branzeturi, asa ca ma opresc si iau cas proaspat in loc de cunoscuta mozzarella.

Proaspat spalate, rosiile mele stau invaluite in busuiocul verde asteptand sa fie taiate.
Nu le las sa astepte mult, le tai felii, le asez pe un platou intins precum o paturica mica si aromata.
Continui cu bucatale de cas pe care le astern peste rosii..
Intre degete se simte moliciunea rosiilor pe care le mangai si mirosul deja iti intra in nari.
Presar busuiocul pe care eu prefer sa il tai usor cu o forfecuta...pentru ca asa cad bucatele mici ca niste picaturi intr-o ploaie de vara.
Folosesc sare roz pentru ca mi se pare mai vesela si mai optimista..
La sfarsit imbogatesc totul cu niste firicele de ulei de masline si un strop de lamaie pentru o nota fresh....

Unde va poarta gandul si simturile?

Cu drag....

Placerea cititului

Cred ca placerea cititului se naste si se cultiva in familie inca de cand copilul este mic.
Adi, matusa mea, lucra pe vremea lui Ceausescu intr-o librarie si asa aveam mai facil accesul la carte buna, nu una de propaganda, ci beletristica de calitate.
Cei care au prins acele vremuri stiu cat de greu era sa cumperi o carte pe care ti-o doreai.
Inchid si acum ochii si o vad parca pe mama, o impatimita a lecturii, cum isi lua o carte din biblioteca in care nu se aseza nimic inainte de a fi citit si nu de putine ori dezbatut.
Aprindea veioza  si se aseza in fotoliu , intr-o liniste care nu  era deranjata de televizor ca acum, pentru ca programul era destul de scurt si sarac in emisiuni.
Inainte de a se cufunda in randurile cartii avea grija sa ne spuna: Hai, fiecare luati-va cartea si  sa citim un pic inainte de cina. Ceea ce faceam si era frumos si liniste.
Eu imi amintesc cu atat de mult drag de " La Medeleni" sau de cartile lui Jules Verne.
Imaginatia noastra o lua razna si ne inchipuiam fie cum cautam in camara bunicii comori mici, cum ar fi un borcanel de dulceata de cirese, fie cum plecam in aventuri pline de neprevazut.
Cele mai importante lucruri pe  pe care mama a reusit sa ni le ofere invatandu-ne placerea cititului sunt visele,  imaginatia si dorinta de a trai frumos.
Daruiti carti, citititi-le copiilor povesti cu zane si printi si paduri cu spiridusi.
Daruiti-va voua insiva cate o carte buna, pe care intre perne, in seri de iarna reci sau in seri de vara cu adieri de vant si un ceai bun, sa le rasfoiti cu drag si sa va transpuneti incet in povesti.
Ce carte draga voua ati darui astazi?

Cu drag...

De unde pasiunea pentru note pudrate

Toate prietenele mele stiu ca sunt absolut fermecata de notele pudrate din parfumuri. Ador mirosul de pudra. Fie ca este in parfumul  pe care il folosesc de cand l-am descoperit intr-o mica parfumerie pe o strada veche din Roma, fie ca se risipeste in camera cand aprinzi o lumanare Yankee Candle -Baby Powder. Si cum toate aceste simturi incep sa prinda viata si isi pun amprenta pe noi inca din copilarie, acolo in amintiri am gasit raspunsul. Cu greu in anii 80, femeile gaseau produse cosmetice de calitate. Mama mamei mele, bunica mea, o femeie extraordinar de frumoasa si eleganta avea doua prietene minunate, niste doamne de vis...Asa le vedeam eu prin ochii de copila care descoperea frumosul si eleganta. Toate trei foloseau crème preparate dupa o reteta secreta de una dintre ele, farmacista.  Pielea bunicii mele era alba si catifelata si  nu doar de la minunata crema pentru ca mirosea....a ceva frumos si pufos. De ce pufos, va veti intreba...Asa ii spuneam eu mirosului din cauza pamatufului pe care il folosea cand deschidea pudriera. Pudra Helena Rubinstein raspandea un miros atat de pretios, incat mi se parea un praf plamadit de zane. Caut mirosul de pudra in orice element de decoratiune, orice lumanare, saculet parfumat si nu de putine ori l-am gasit in locuri frumoase din Bucuresti.
Helena Rubinstein - Official Site
http://www.yankeeland.ro/
http://www.elyseeconcept.ro/

Cu drag....

Pudra si Lavanda

Eram doar o fetița blonda căreia ii plăceau mirosurile din casa bunicii. In dulapurile ei mirosea a lavanda si a fulgi de săpun fin. Îmi amintesc ca in serile de vara fugeam pe furiș sa miros lenjeriile puse atent pe rafturi... Adoram sunetul de cearceaf proaspăt scuturat si întins pe patul de lângă soba veche de teracota. Adormeam cu poveștile  bunicului meu care ma legăna pe picioare. Cred ca mulți dintre voi va amintiți astfel de momente. Doar ca eu am redescoperit aceste amintiri acum, de curând si nu le am mai lăsat sa treacă. Am început sa mi decorez singura căsuța cu lucruri făcute de mâna mea, sa ma înconjor de aromele de atunci. Si reușesc asta in fiecare zi... In acest blog am de gând sa astern trăiri, momente, lucruri si metode prin care viața noastră si casele noastre sa devină mai calde, mai cu suflet.  Căsuțe cu aer de pudra si lavanda. Cu drag...